Resurse turistice antropice

Regiunea oferă edificii demne de vizitat: case tradiţionale, porţi din lemn, cunoscute peste tot în lume, biserici din lemn, cu turnuri care parcă ating cerul.

Zona abundă în locuri istorice, muzee şi case memoriale. Faima regiunii se datorează mai ales monumentelor arhitecturale tradiţionale, peste 200, perfect păstrate până în prezent.

Iubitorii de sporturi vor fi încântaţi să afle că există o gamă largă de posibilităţi în Maramureş: drumeţiile, vânatul, pescuitul, sporturile de iarnă, alpinismul. Toate acestea oferă motivaţia şi cadrul ideal pentru a vizita zona.

Oraşul Săliştea de Sus este o destinaţie placută de vacanţă în orice perioadă a anului deoarece reuşeşte să ofere activităţi multiple pentru orice sezon.

Maramureşul istoric

Maramureşul istoric posedă un potenţial turistic complex şi unitar; renumită prin elemente de etnografie şi folclor, constituie una din puţinele zone în care s-au păstrat aproape nealterate arta populară de o pregnantă originalitate: case, porţi, unelte, ţesături, ceramică, biserici, datini şi folclor, unice prin frumuseţe, semnificaţie, vechime şi desfăşurare.

Printre cele mai originale creații al satelor maramureşene sunt monumentalele porţi din ştejar, ornate cu motive puternic reliefate: funia împletită, pomul vieţii, crucea liberă şi crucea înscrisă în cerc, floarea de helianthus, steaua cu cinci raze închisă în cerc sau într-o coroană rotată, astragalele, cercuri concentrice de diametre diferite, bare verticale şi înclinate, vase de flori, şarpele şi linii şerpuite, păsări schiţa unei figuri omeneşti sau mâini deschise.

Portul popular maramureşean, de mare originalitate, este încă bine păstrat, deşi factorii de disoluţie acţionează inevitabil şi în Maramureş. Acesta se caracterizează prin nota de voiniciune, compoziţie unitară şi armonie decorativă. Notele care caracterizează portul regiunii sunt: sobrietate, frumuseţe şi incontestabilă vechime.

În afară de funcţia utilitară, portul are şi o funcţie de recunoaştere. În general este bine păstrat, mai ales cel de sărbătoare şi de aceea se recomandă ca această zonă să fie vizitată de preferinţă în zilele de sărbătoare.

Caracteristicile portului popular:

Portul popular maramureşean femeiesc are cămaşa confecţionată din pânză de cânepă sau de bumbac, cu ornamente la umăr, utilizând broderia în alb sau policromă;
Mâneca este terminată cu o manşetă mai largă, încreţită în întregime şi brodată;
Zadiile din portul popular maramureşean femeiesc, se pun peste poale, în faţă şi în spate, fiind în acelaşi timp un element distinctiv foarte puternic. Au dungile orizontale, colorate (roşu, portocaliu, verde, negru, galben);
Pieptarul caracteristic pentru Maramureş, scurt şi strâmt, se poartă neîncheiat;
Decorul este realizat din solzi de meşină sau broderie de lânică dispusă în cercuri, cu ţinte metalice sau oglinjoare. Pe piept au de o parte şi alta un şir perpendicular de ciucuri, culorile dominante fiind roşu sau vişiniu;
Portul bărbătesc din Maramureş este mult mai simplu decât cel femeiesc. Vara, în Maramureş, pe cap poartă pălărie cu bordul mic şi aplecat în jos, care abia acoperă circumferinţa capului şi care are pe margine o pnglică lată policromă;
Pantalonii, numiţi “gâtii”, sunt largi și pot avea ciucuri obţinuţi din urzeala lăsată liberă. O altă caracteristică a portului bărbătesc maramureşan este “straiţa”, petrecută pe după gât. Ea este confecționată fie din lână, în ţesătură policromă, fie din pânză brodată. În general, din punct de vedere cromatic, sunt folosite culorile roşu sau vişiniu.
Chimirul este foarte lat, până la 30 cm;
Pieptarul este fala maramureşanului, permiţând o largă desfăşurare ornamentală şi cromatică. Este generalizat pieptarul cu ornamentaţie pe toată suprafaţa;
Iarna se poartă căciula, cioareci de culoarea lânei care nu au nici un element decorativ.

În Maramureş, de mare căutare se bucură ceramica arsă de roşu şi nesmălţuită, de Săcel, folosită şi azi pentru trebuinţele zilnice sau ca elemente de podoabă în casă.